Viata si Cariera!

Randall "Randy" Keith Orton (n. 1 aprilie 1980) este un wrestler american ce activează în prezent în divizia RAW a promoţiei World Wrestling Entertainment unde este campion WWE.

Supranumit şi The Legend Killer (ucigaşul de legende), Orton provine dintr-o familie de wrestleri renumiţi : atât bunicul său Bob Orton Sr., tatăl "Cowboy" Bob Orton cât şi unchiul său Barry O au fost wrestleri.

Viaţa lui Orton
Randy Orton nu are multe interese. În afară să asculte Metallica sau Pantera şi să se uite câteodată la un film, wrestlingul e viaţa lui…sau, cum ar spune el, destinul lui. Este de înţeles motivul. Tatăl lui este un WWE Hall of Famer “Cowboy” Bob Orton, unchiul lui Barry “Barry O” Orton, şi bunicul lui “The Big O,” ultimul Bob Orton, Sr. Mulţi copii îşi amintesc primul lor meci de fotbal sau prima zi de şcoală; Amintirile lui Randy din copilărie includ momentele când stătea în bucătăria familiei sale în casa din St. Louis cu “Rowdy” Roddy Piper şi Greg “The Hammer” Valentine, şi reparau o balustradă înclinată de către Andre the Giant. Nu avea nici 10 ani când şi-a văzut tatăl făcându-l knock out pe “Mr. Wonderful” Paul Orndorff în main eventul la primul WrestleMania, dar el ştia deja că vrea să fie un supersatr al wrestlingului. Părinţii lui Randy au încercat să-l sfătuiască; tatăl lui chiar l-a prevenit că o viaţă în ring este o viaţă pe drumuri, departe de familie. Dar Randy, văzând că prietenii lui aveau o altă opinie faţă de călătoriile lungi ale tatălui său, s-a regândit spunând că “e tentant, şi e ceva ce vreau să fac.” Totuşi, a fost de acord să cerceteze alte drumuri înainte. După ce a absolvit Hazelwood Central High School în 1998 (unde a fost un wrestler amator), Orton a fost pus pe listele United States Marine Corps. Planurile lui erau să facă un turneu de recunoaştere de 4 ani, şi apoi să se concentreze pe cariera de wrestling; realitatea a fost o concediere ruşinoasă un an mai târziu, datorată absenţelor nemotivate (one for 82 days) şi pentru neexecutarea unui ordin al unui ofiţer superior. După ce a petrecut 38 de zile la Camp Pendleton Base, s-a rezumat la viaţa lui de civil…şi să-şi urmeze destinul. Ajuns acasă în St. Louis, Orton l-a însoţit pe tatăl său la un eveniment WWE în direct la sfârşitul lui 1999. A plecat cu oportunitatea de a încerca la Stamford, care în curând a rezultat într-un antrenament de dezvoltare la Ohio Valley Wrestling. Orton s-a ridicat rapid în topul OVWsi în aprilie 2002, şi-a făcut debutul său în WWE ca membru în divizia SmackDown. Superstarul de a treia generaţie şi-a văzut visul împlinit, după un lung feud cu Mick Foley (şi un Hardcore Match la Backlash în 2004 pe care Randy şi-l aminteşte ca unul dintre cele mai bune meciuri ale sale) i-a oferit un nou scop:

Ce cale este mai bună de a deveni o lengendă a WWE …decât a deveni un ucigaş de legende?

Randy Orton s-a născut pe 1 aprilie 1980 în Knoxville, Tennessee şi este alături de The Rock şi Carlito unul dintre cele mai cunoscute superstaruri "de a treia generaţie".

Familia Orton are un trecut bogat în wrestling, bunicul lui Randy, Bob Orton Sr. era cunoscut ca luptător încă din anii 50, făcând parte din NWA, federaţie a cărei tradiţie a fost continuată apoi de WCW şi astăzi de TNA. Fiul acestuia Bob Orton Jr, poreclit "Cowboy" era cunoscut pentru legendarul său ghips cu care îşi dobora adversarii, ghips care l-a costat însă victoria în maineventul de la primul Wrestlemania unde a luptat alături de Paul Orndorff împotriva lui Hulk Hogan şi a lui Mr. T. Până şi unchiul lui Randy, Barry Orton a păşit în ring, chiar dacă a stat în obscuritate de-a lungul întregii sale cariere.

Astfel, în 2002 când păşea pentru prima oară într-un ring WWE, Randy Orton purta pe umerii săi povara unui nume de legendă în lumea wrestlingului. A debutat iniţial în SmackDown fiind apoi transferat în RAW în urma unui draft. Chinuit de accidentări Randy nu a făcut o impresie prea strălucită la început.

În mai 2003 lucrurile aveau să se schimbe, Randy fiind luat drept protejat de către Triple H şi Ric Flair în echipa ce se numea Evolution şi din care mai făcea parte şi Batista. Tot în această perioadă Orton a început să aibă tot mai multe probleme cu legendele WWE pe care le ataca şi le umilea cu fiecare ocazie. Această atitudine i-a adus supranumele de "Ucigaşul de Legende".

Pe 14 decembrie, tot în 2003, Orton câştiga prima sa centură: Titlul Intercontinental, învingându-l pe Rob Van Dam la Judgement Day. Randy avea să deţină titlul timp de 7 luni, egalând un record ce data de ani de zile, pierzându-l în cele din urmă în faţa lui Edge în iulie 2004.

Totul mergea ca un ceas elveţian pentru tânăra vedetă, mai ales atunci când a obţinut prima sa şansă la o centură de top. Ieşind învigător dintr-un battle royal, Orton a câştigat dreptul de a-l provoca pe Campionul Mondial de-atunci Chris Benoit, învingându-l pe acesta împotriva tuturor şanselor la SummerSlam 2004. La doar 24 de ani, Orton devenea cel mai tânăr Campion Mondial din istorie, depăşindu-l pe Brock Lesnar care câştigase titlul WWE la 25 de ani. Din păcate pentru Randy, Triple H a decis să-l excludă din Evolution pentru curajul de a fi câştigat un titlu pe care acesta şi-l revendica.

Până la sfârşitul lui septembrie Orton avea să piardă centura în faţa fostului său mentor, nereuşind să o câştige înapoi în ciuda eforturilor sale susţinute, incluzând aici un meci de tip Elimination Chamber şi o revanşă la Royal Rumble.

La Wrestlemania 21 Randy era pus în faţa celei mai mari provocări din viaţa sa, un meci cu legendarul Undertaker. Ajutat şi de tatăl său, Bob, "Ucigaşul de Legende" a fost foarte aproape să oprească seria incredibilă de victorii a lui Undertaker. Finalul a fost halucinant, Randy Orton îl pregătise pe Undertaker pentru manevra de final a acestuia, Tombstone. Piledriver însă din cauza accidentării la umăr, s-a dezechilibrat şi Taker a întors manevra executând-o perfect, numărătoarea până la 3 fiind o formalitate.

Conflictul avea să ţină până în decembrie 2005, întinzându-se astfel pe mai bine de 9 luni. În această perioadă Orton a câştigat un Casket Match, dar a şi pierdut în numeroase ocazii, ultima oară într-un Hell In A Cell.

La începutul lui 2006 Randy a luat parte în cea de-a 24-a ediţie a Royal Rumble, intrând al 30-lea şi rămânând între ultimii doi participanţi. Exact când se părea că va reuşi să câştige primul său Rumble şi să-l elimine pe Rey Mysterio, micuţul mexican a reuşit să revină şi astfel el să fie cel care merge mai departe la Wrestlemania.

Orton nu s-a dat bătut şi l-a provocat pe Rey să-şi pună în joc şansa la titlu, folosindu-se în acest scop de imaginea regretatului Eddie Guerrero pe care l-a jignit în dese rânduri. Cei doi s-au înfruntat la No Way Out, câştigător fiind Randy care deşi a trişat, era astfel în pole-position în lupta pentru titlu. În următorul SmackDown însă Teddy Long i-a mai dat o şansă lui Rey transformând meciul de la Mania într-un Triple Threat: Kurt Angle vs Randy Orton vs Rey Mysterio, câştigat în cele din urmă de mexican.

Orton a fost apoi suspendat o lună din cauza unor probleme încă neclare, s-a întors însă mai hotărât ca niciodată, iar în iulie s-a trezit faţă în faţă cu cea mai mare legendă din wrestling: Hulk Hogan. Flirtând cu superba fiică a acestuia, Brooke, Orton a reuşit să-l enerveze pe Hulk şi astfel cei doi au avut un meci la SummerSlam 2006, câştigat în cele din urmă de Hogan. Astfel, listei de legende răpuse de către Orton nu i s-a alăturat şi numele nemuritorului uriaş în galben-roşu.


Randy Orton executa manevra lui de final RKOSpre sfârşitul lui 2006 şi începutul lui 2007, Orton şi Edge au decis să-şi unească forţele pentru a pune punct dominaţiei DX-ului, formând astfel o nouă echipă: Rated RKO. Conflictul lor cu DX a putut fi urmărit şi pe TV Sport şi a ţinut până după meciul de la New Years Revolution când o accidentare gravă l-a scos din joc pe Triple H. Între timp cei doi au reuşit să câştige titlurile pe echipe de la Ric Flair şi Roddy Piper, pierzându-le apoi în faţa lui Shawn Michaels şi John Cena.

In Octombrie 2007, Randy Orton l-a atacat pe John Cena, acesta fiind accidentat grav a pierdut centura care a fost pusa la bataie la No Mercy.Randy fiind declarat campion, Triple H i-a cerut acestuia o sansa la titlu, desi acesta nu a acceptat provocarea. Mr McMahon a anuntat mecul dintre cei doi ca fiind oficial si a cerut un arbitru, Triple H devenind in acea seara pentru a 11 oara campion mondial.In cele din urma Mr McMahon i-a mai acordat lui Randy inca o sansa la centura intr-un last man standing, Ucigasul de Legende facand istorie devenind in aceias seara de 2 ori campion WWE,

In urmatoarea seara a Raw-ului revenirea lui Shawn Michaels a dat peste cap ceremonia campionului.Cei doi au avut un meci la Cyber Sunday,unde desi Hbk a castigat prin descalificare tot Randy a ramas campion. Shawn Michae a primit inca o sansa pentrura centura la Survivor Series unde daca ar folosi Sweet Chin Music-ul ar pierde orice sansa la titlu, iar daca Ucigasul de Legende va fi descalificat intentionat sau neintentionat ar pierde centura WWE,nimic din toate acestea nu s-a intamplat si in continuara Campion WWE a ramas Randy Orton.

Revenit dupa 2 ani de absenta Chris Jericho anunta ca a venit sa ne salveze de Randy Orton.Acesta incearca sa intre pe sub pielea Campionului WWE pentru a castiga o sansa la titlu, in cele din urma Ucigasul de Legende ii da acestuia sansa pe care si-o dorea avand un meci la Armageddon. Randy Orton ramane campion desi a fost descalificat pentru interventia lui JBL asupra superstarului Y2J.

Dupa ce Jeff Hardy a castigat la Armageddon in meciul cu Triple H se va infrunta cu Ucigasul de Legende Randy Orton pentru centura WWE la Royal Rumble .De craciun in 2007 el a aflat ca va deveni tata pt prima oara


Lista de lengende distruse de Randy Orton

The Fabulous Moolah
Shawn Michaels - Unforgiven 2003
Stone Cold Steve Austin - Survivor Series 2003
Sgt. Slaughter
Rock 'n' Sock Connection (Mick Foley si The Rock'- WrestleMania XX)
Cactus Jack (Mick Foley) - Backlash 2004
Chris Benoit - Summerslam 2004
Ric Flair - Taboo Tuesday 2004
Jake "The Snake" Roberts
Jerry "The King" Lawler
D-Generation X (Triple H si Shawn Michaels)
Rob Van Dam - One Night Stand 2007
Dusty Rhodes - The Great American Bash 2007
Triple H - No Mercy 2007